Un aspect cu totul particular al liricii lui George Topirceanu este poezia universului mic, multe din baladele si rapsodiile sale prezentand diferite aspecte din lumea umanizata a plantelor si a gazelor. Poetul-observator al naturii nu este o exceptie, congenerii sai, Emil Garleanu si Alexandru Bratescu-Voinesti, cultivand aceleasi pozitionari estetice fata cu universul vegetal si bestiarul de mici dimensiuni.
Poetul „antropomorfizeaza regnul vegetal si lumea gazelor“ intr-un cadru plin de taine si miracole, in diferite anotimpuri si momente ale zilei.
Toparceanu surprinde prefacerile sezoniere ale naturii, cu aportul de emotii armonizate (tristate si bucurie) prin angajarea unui intermediar credibil si intelectual.
Lucian Pricop